sâmbătă, 6 martie 2010

Iarna


Iarna


Decembrie.
A început dintr-o dată să ningă, cum nu mai ninsese până atunci. Eu şi cu verişoara mea eram în parc.
Un fulg de gheaţă a căzut pe mâna mea . În jurul lui , roiau albinele cele albe . Ele erau atât de minunate şi fermecătoare, încât legănarea lor părea un dans magic. Ne-am bucurat atât de tare, încât lacrimile noastre de bucurie ne îngheţau pe obraji.
Întoarse acasă , le-am povestit părinţilor istorioara zilei . Impresionaţi de emoţiile noastre, au lăsat căldura sobei şi ni s-au alăturat, devenind , la rândul lor , personaje ale poveştii de iarnă.
Pentru câteva ore , au redevenit copii, jucându-ne cu spiriduşii albi , bulgărindu-ne , prinzându-ne în mişcarea magică al fluturilor albi , chiar dacă muzica dansului era doar cea a inimilor noastre.
Acea zi a rămas pentru noi de neuitat, bucuria ei rămânând să fie istorisită de fiecare dată când iarna ne va reuni la gura sobei , în împărăţia lui ,,A fost odată"

(Compunere participantă la concursurile de creaţie literară : Despre copilărie să vorbim , şi Poveşti la gura sobei )
Premiul I la Concursul Internațional de scriere creativă, Copilul în lumea cuvintelor , secțiunea proză -Florile gândului

Niciun comentariu: